Prin Italia si Austria

Saptamana care a trecut am fost intr-un miniconcediu prin tarile amintite. De fapt, un fel de mini-tur prin munti. Ne-am propus sa vedem cat mai multe. Am avut la indemana un mapping device cu head-up display si un navigator cu comanda vocala 🙂

Prima zi, 24.08, am plecat din Cluj in directia Dovje, Slovenia. Drumul pana la frontiera a fost destul de aglomerat, pe urma am traversat Ungaria prin Budapesta si Szekesfehervar, si in continuare pe E66 inspre Graz. Drum luuung cat o zi de post. Dupa Szekesfehervar relieful incepe sa se valureasca usor, si parca nu mai e chiar asa plictisitor. Avem puncte de reper 🙂

Dar seara vine repede, si realizam ca nu putem ajunge la Dovje in aceeasi zi. Asadar, iesim de pe autostrada spre Voitsberg, si dupa cateva incercari nereusite de a gasi cazare la niste pensiuni din zona, ajungem la Gasthof Slabnik, chiar in fata garii, unde si ramanem.

Seara, la o bere, gazda ne indica alte locuri interesante din Austria, asa ca modificam usor planul: nu vom mai merge la Dojce, ci vom mai sta in Austria inca o zi.

A doua zi, 25.08, luam directia Bärnsberg, in apropiere, pentru a vedea biserica locala renovata dupa planurile lui Hundertwasser. Tot acolo, este o superba fantana arteziana. Intre timp, norii se ridica, si prin Koflak intram din nou pe autostrada, spre Klagenfurt. Ne oprim pentru jumatate de ora la Wörthersee, pe malul lacului. Facem o pauza de jumatate de ora si in Spittal pentru niste cumparaturi si dezmortire, pe urma ajungem in Lienz unde ne cautam cazare. Cu ajutorul infokiosk-ului din fata oficiului de turism, intr-o jumatate de ora ne-am cazat la Gasthof Falkenstein, langa una din fabricile de bere Gösser 🙂

Mai e destul timp, asa ca luam directia Grossglockner Strasse, pentru a ajunge cat mai aproape de Grossglockner, cel mai inalt vârf al Austriei. Trecem prin Iselsberg, Winklern, si ne oprim pentru o tura de aproximativ o ora la cascada … .

Dupa Heiligenblut drumul incepe sa urce brusc, si in curand avem primele vederi spre Grossglockner; dar deja e trecut de ora 6 dupa-amiaza, norii se aduna peste creasta, asa ca mergem spre Franz Josef Höhe, ca sa mai prindem cat de cat cate ceva de vazut inainte de ploaie. In scurt timp, si pe o panta incredibila, ajungem la 2418m, la Franz Josef Höhe; facem niste poze, crestele de jos se vad frumos in lumina apusului, insa spre varf vremea se impute vazand cu ochii. Dam si o tura prin tunelele in care cica s-a cautat aur, iar cand iesim, ploua torential.

Plecam ultimii din parcare, si ajungem pe inserate inapoi in Heiligenblut, iar in Lienz destul de tarziu inspre seara.

A treia zi, 26.08, dimineata, un cer perfect senin pe Lienzer Dolomiten; mergem in directia Italia, destinatia Cortina d’Ampezzo. Trecem pe langa eternele case cu muscate in balcoane, si in circa o ora suntem deja in Italia; din Toblach facem stanga si brusc suntem pe o vale intre varfuri de peste 3000 m altitudine.

Cum drumul catre Cortina pare destul de aglomerat, facem inca odata stanga spre Misurina, si in scurt timp suntem la aproape 1800 de metri, pe malul unui lac superb inconjurat de cateva hoteluri si restaurante. Dam o plimbare lejera pe malul lacului, cumparam o harta, niste vederi, etc. Luam o lista cu cazari de la oficiul de informatii turistice si dupa jumatate de ora suntem cazati la Albergo Miralago.

Dupa-amiaza facem o plimbare cu masina prin Cortina, Pieve di Cadore, si ne oprim pentru vreo 2 ore in Auronzo di Cadore, unde prindem si o cursa de barci cu motor pe lac. Cum norii se aduna din nou, ne intoarcem in Misurina, nu inainte de a verifica orarul telescaunelor spre Rifugio Lorenzi, din Cristallo, pentru a doua zi.

Spre seara facem o plimbare prin padure pana spre 2000 m, unde zarile se mai deschid putin si putem admira masivul Cristallo.

A patra zi, 27.08, dimineata, plecam spre Rio Gere, pentru a lua telescaunul spre Rif. Lorenzi. Ajungem sus in circa o ora, iar de la 3000m altitudine panorama este extraordinara – se vad muntii pana-n Austria, la Gross Venediger si Grossglockner. Dupa inca 2 ore, suntem iarasi jos in parcare, si pornim spre Cortina cu intentia de a vizita localitatea. Dar dupa trei ture de centru si imposibilitatea de a gasi un loc de parcare, luam directia Passo Falzarego. Din Falzarego, spre Passo Val Parola, iar din La Villa, prin Passo di Gardena, spre Val Gardena.

Dar aici cum numarul de turisti in loc sa scada cum ne asteptam, crestea, si odata cu ei si haosul, am decis ca e timpul sa ne intoarcem in Austria. In cateva ore eram langa Innsbruck, cazati la Igls, la pensiunea Haus Maria, cu o vedere superba spre muntii de la vest de Innsbruck. Vremea deja devenise instabila, norii se adunasera si se pregatea de ploaie. In vecini mugea insistent o vaca.

A cincea zi, 28.08. Plecam, directia Innsbruck pentru a vizita centrul orasului. Pe munti era o pacla deasa, deci am renuntat la ideea de a urca si a face un traseu prin zona. Ne invartim prin Innsbruck vreo ora, si pe urma plecam spre Wattens, la expozitia de cristale Swarowsky – Kristallwelten. Mai degraba un fel de prezentare multimedia, destul de interesanta, dar adevarata expozitie este evident in magazin :).

De la Wattens intram pe Zillertal, spre Gerlos; trecem prin Gerlospass si ajungem la Krimml, la cascade. Ne plimbam si aici vreo trei patru ore pana la cel mai inalt punct si inapoi, si trece o ploicica torentiala peste noi chiar cand ajungem la restaurantul de deasupra celei de-a doua cascade.

Seara ne gaseste la pensiunea Friedburg, din Neukirchen am Gross Venediger, unde avem o camera cu o priveliste superba.

A sasea zi, 29.08. Ploua, mocaneste, inca din seara trecuta. Incercam un traseu pe Kaprunertal, dar ploua in continuare in sictir, asa ca renuntam, si ne indreptam spre Eisriesenwelt, cel mai mare ghetar de pestera din lume. Pe drum ne oprim si pe la Zell am See. Se pare ca n-am fost singurii cu ideea de a vizita Eisriesenwelt, pentru ca e plin de masini, stam la coada la bus, stam la coada la bilete, stam la coada la telecabina, stam la coada la intrarea in pestera.

Una peste alta, apucam sa facem si niste poze prin pestera, care e iluminata cu lampi de carbid, iar ghizii folosesc si magneziu. Traseul prin pestera e destul de interesant, se urca circa 140 m pe verticala cu ajutorul a 700 de trepte, care trebuie coborate spre iesire; poteca de acces la pestera este probabil cea mai sigura pe care am fost, in mare parte este acoperita pentru a evita caderile de pietre de pe versanti. Telecabina urca si coboara 500 m diferenta de nivel, pe 700 m de cablu in 3 minute, cea mai rapida telecabina din Austria (3 m/sec), iar senzatia este cam aceeasi dintr-un lift :).

Intr-un tarziu, ajungem din nou in parcarea unde lasasem masina, si cum prognoza nu anuta nimic bun pentru urmatoarele 5 zile, decidem ca-i momentul sa incheiem tura, si sa ne pregatim de drumul catre casa.

Seara ajungem la o pensiune pe langa Fuschl am See, la cca 25 km est de Salzburg. Ne cazam, si ne-a mai ramas un singur lucru de facut: nu putem pleca din Austria fara a gusta din strudel-ul cu mere :). Gasim unul bestial in Fuschl, la restaurantul Rustica. Pe cand terminam, afara este noapte de-a binelea, si orbecaim printr-o ceata deasa cautand pensiunea 🙂

A saptea zi, 30.08, de dimineata ploua la fel de indarjit ca in seara dinainte. Luam directia autostrada si in 3 ore trecem de Viena, in alta jumatate de ora am trecut frontiera in Ungaria, iar spre seara intram in Romania. De la intrarea in tara, pe drumul spre Cluj e un haos total, dar in cele din urma ajungem surprinzator, intregi si intr-o bucata acasa.

Ca de obicei, fotografiile pe Fotonline.

2 thoughts on “Prin Italia si Austria

Leave a Reply

Your email address will not be published.